În a doua parte a anilor ’90 orașul Reșița a trecut printr-un amplu proces de dez-industrializare iar acest lucru a avut un impact puternic asupra dinamicilor sociale și economice care au structurat situația locativă și proiectele de dezvoltare imobiliară pe plan local, tema principală a acestui proiect. Atât Combinatul Siderurgic Reșița cât și Uzina Constructoare de Mașini Reșița au trecut printr-un amplu proces de restructurare și privatizare (2000 și 2003), și nu au mai reușit să atingă producția industrială a ultimelor decenii. De-a lungul secolului al XIX-lea și XX-lea aceste industrii s-au numărat printre vârfurile tehnologice ale Imperiului Austro-Ungar și mai apoi ale României, orașul fiind într-un constant proces de expansiune și dezvoltare. Această expansiune a cunoscut o accelerare semnificativă în perioada socialistă, când industriile reșițene au beneficiat de ample investiții și retehnologizări. O bună parte din producția industrială națională depindea de activitatea industriei siderurgice, în special de capacitatea uzinelor constructoare de mașini de a fabrică utiliajele și mijloacele de producție necesare pentru buna funcționare a altor industrii. Decăderea acestor industrii în anii 90 a generat o amplă criză socială. Cele două întreprinderi aveau în jur de 25.000 de angajați la finalul anilor 80, în 2016 mai lucrau în jur de 2.000 de angajați[1]. Datorită acestor transformări economice, primele două decenii post-socialiste au dus la un amplu declin urbanistic în Reșița, din care orașul dă semne să își revine abia în ultimii 5 ani. Prezentul raport face o analiză a modului în care județul Caraș-Severin în general și orașul Reșița în particular se situează din punct de vedere economic în raport cu celelalte regiuni ale țării. O atenție importantă o vom acordă în acest context investițiilor străine directe (FDI) și impactului pe care acestea le-au avut asupra revitalizării economice a regiunii. (…)
Întrebarea principala pe care dorim să o adresăm în acest context este de ce este orașul Reșița atractiv pentru capitalul imobiliar trans-național? Din punct de vedere al adminsitrației publice, cât și al locuitorilor, acest proiect este unul foare important pentru că poate să marcheze un reviriment economic al orașului, precum și transformare a peisajului urban post-industrial, după un amplu declin cu consecințe demografice puternice. Însă de ce este această investiție importantă pentru dezvoltator? De ce se realizează acesta investiție mai degrabă aici și nu în alte centre urbane ale țării? Așa cum am văzut în prezentarea de mai sus, orașul Reșița în particular și județul Caraș-Severin în general, nu excelează din punct de vedere economic. Nu există o reindustrializare semnificativă a acestei regiuni, iar salariile angajaților sunt medii. Acest lucru înseamnă că e puțîn probabil să existe o cerere consistentă pentru locuințe din partea locuitorilor și e puțin probabil să există un număr mare de investitori privați care să le achiziționeze în vederea închirerii acestora. De asemenea cererea de spații de birouri va fi foarte probabil mică dat fiind numărul relativ mic de investiții economice în oraș și disponibilitatea altor spații pentru închiriere. Așa cum am văzut, piața imobiliară din Reșița este relativ slabă comparativ cu celelalte orașe studiate în cadrul acestui proiect. Sectorul de construcții și imobiliare au o activitate relativ mică și nu există un puternic capital național investit în sectorul imobiliar local, așa cum există în alte orașe ale României. …
Întrebarea noastră vizează dinamica dezvoltării imobiliare în România și încercarea de a determina condițiile care fac ca investitorii să găsescă noi nișe de afaceri în orașe situate periferic. În ce măsură sunt aceste investiții o consecință directă a faptului că orașele situate în zonele centrale ai polilor de dezvoltare (de ex. Cluj, Timișoara, Iași, București) încep să fie extrem de aglomerate și competitive din perspectiva investițiilor de capital imobiliar și acest lucru determina nevoia de identificare unor noi piețe imobiliare? Dacă investiția din Reșița va fi una de succes din punct de vedere al rentabilității financiare (și avem toate motivele să credem că acest lucru se va întâmpla), atunci practic o serie întreagă de orașe din România, care au traversat procese similare de dez-industrializare, și care acumulează decalaje tot mai mari în raport cu polii de dezvoltare economică din România, devin orașe în care se poate reproduce modelul de dezvoltare imobiliară din Reșița. Acest lucru e extrem de important pentru o înțelegere mai bună a transformărilor capitaliste din România și a dinamicii de teritorializare a capitalului imobiliar național și trans-național. Un alt aspect important pentru înțelegerea acestor întrebări îl constituie politicile de regenerare urbană promovate de Banca Mondială la care se aliniază tot mai multe administrații locale. Ce surse de finanțare au la dispoziție primăriile pentru a produce regenerarea urbană a numeroaselor spații post-industriale care au rezultat după transformările economice post-socialiste și cât de mult vin în întâmpinarea lor politicile de finanțare ale statului național? Logica de constituire a bugetelor locale are capacitatea de a genera veniturile necesare pentru a demera investiții publice în vederea regenerării acestor spații urbane? Există constrângeri structurale care să determine administrațiile locale să încheie parteneriate cu investitori privați și să atragă investiții de capital național și trans-național, și dacă da, ce consecințe are acest lucru asupra dezvoltării orașelor post-industriale din România?