Note de teren Cluj-Napoca [Enikő Vincze și Marina Mironica]

Marea majoritate a producției industriale socialiste în Cluj s-a localizat în fabricile din zona de dincolo de calea ferată, sau în zona industrială de nord. Dar fabrici existau și în cercul întâi din jurul vechiului oraș, care încetul cu încetul s-au încorporat în localitatea crescută în vremea socialismului prin construirea cartierelor muncitorești, azi ajungând chiar să fie considerate zone centrale, căutate ca locații pentru noile dezvoltări imobiliare. Pozele prezentate în aceste note au fost realizate de autoare între iulie – noiembrie 2021. Sursele și anii altor imagini și capturi din Google maps sunt menționate în descrierea acestora.

I. ZONA INDUSTRIALĂ NORD

Se întinde de la întreprinderea Metalul Roșu din extrema sa vestică până la Combinatul de Utilaj Greu (pe extrema sa de Est). Pe harta de mai jos am marcat platformele industriale despre care scriem în cele de mai jos, evidențiind schimbările funcționale prin care au trecut majoritatea dintre ele.

Administrativ vorbind această zonă include cartierele Dâmbul Rotund și Iris, care (încă) sunt cele mai ieftine zone din punct de vedere imobiliar, chiar dacă proiectele de regenerare urbană încet, dar sigur, le cresc valoarea de piață în paralel și cu scumpirea generală pe piața de locuințe din Cluj-Napoca (precum arată cele două hărți de mai jos).

1) METALUL ROȘU

Înființată în 1948, fabrica producea maşini de uz casnic şi instalaţii specifice finisajului textil. Prin privatizare, în 1990 Metalul Roșu a fost preluat de societatea Fimaro înființată pe baza unei Hotărâri Guvernamentale, și a început să producă confecţii metalice şi componente pentru construcţii de maşini aproape în totalitate pentru străinătate. În 2010, Fimaro propunea deja demolarea tuturor construcţiilor existente în zona fabricii şi construirea unui ansamblu rezidenţial pe o suprafaţă de 3 ha, între Str. C. Coposu şi pârâul Nadăş. Dar planul de regenerare urbană pentru această platformă, elaborat de firma de arhitectură Planwerk, a fost adoptat doar în 2020, la propunerea unui grup de oameni de afaceri, printre ei Radu Horațiu Țaica, acționar majoritar la Vector Capital. Noul ansamblu imobiliar ar include blocuri și  un centru de afaceri (birouri), cu înălțimi cuprinse între șase și 11 etaje, cu parcari subterane și o grădiniță (sau creșă), necesitând lărgirea străzii Corneliu Coposu și incluzînd și realizarea unei promenade pe malul Nadășului.

Fosta întreprindere Metalul Roșu și întreprinderea 16 Februarie au fost și sunt despărțite de teritoriul Depoului de Locomotive, împrejmuită la sud de calea ferată, iar la nord de str. Depoului.

2) I.M.M.R. 16 FEBRUARIE 

Întreprinderea mecanică de material rulant 16 Februarie a fost înființată în 1870 odată cu deschiderea tronsonului feroviar Cluj-Oradea. Extinsă pe o suprafață de 36.000 mp, a făcut parte până în 1992 din Societatea Naţională a Căilor Ferate, când s-a transformat în societate pe acţiuni SC Remarul 16 Februarie SA, iar în anul 2000 a fost privatizată. Crizele companiei CFR au afectat și funcționarea Remarului, sau nevoia de reparații și modernizare de locomotive.

Prin HCL nr.  493/ 22.12.2014 și HCL nr. 118/ 01.04.2015, primăria și-a exprimat acordul pentru planul de restructurare a imobilului, cu condiționări legate de elaborarea unui PUZ care respectă prevederile PUGului privind Zonele Construite Protejate din oraș datorită valorilor urbanistice și arhitecturale ale acestuia. În Certificatul de Urbanism eliberat s-au făcut observații precum:

“Activitatea industrială sau feroviară iniţială a încetat sau s-a restrâns considerabil. O parte din spaţii sunt închiriate micilor întreprinderi, … desfăşurate în general în condiţii improvizate. …Unele spaţii sunt complet neutilizate. Incintele industriale evidenţiază o structurare internă mediocră, dezordonată. … Infrastructura urbană e în general degradată. Terenurile prezintă un nivel variabil de contaminare în urma activităţilor industriale ce s-au desfăşurat aici. … Pentru schimbarea destinaţiei acestor terenuri se va aplica o Procedură de restructurare pe bază de contract între Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi proprietarii unităţilor industriale.”

Totuși, conducerea întreprinderii în 2021 a lansat acest salut:

3) TEHNOFRIG 

Fosta fabrică de utilaje de frig de pe str. Fabricii de Chibrituri s-a desfășurat pe o suprafață totală de 11,2 hectare. După privatizare, Tehnofrig s-a divizat în şase societăţi, precum: Tehnofrig Center, Finance, Imobiliare, Invest, Parcul Rozelor şi Tehnofrig SA. În 2010, după ce a obținut avizul de transformare din platformă industrială în zonă de servicii și comerț, firma Tehnofrig Imobiliare (a lui Dorel Goia și bancherului Horia Ciorcilă), a vândut 3,6 ha din fosta platformă Grupului Dedeman, care a construit aici magazinul de bricolaj Dedeman. Mai nou, în Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană 2021-2030, se prevede că datorită restructurării zonei Gării magazinul Dedeman va trebui să dispară, în această zonă fiind prevăzută construcția unui terminal intermodal pe traseul trenului metropolitan.

În 2017, proprietarul ultimei clădiri din fostul Tehnofrig de pe str. Gării a închiriat pe 8 ani acest spațiu Federației Artiștilor și Galeriștilor din Fabrica de Pensule cu scopul utilizării acestora de inițiativa numită Centrul de Interes.

În același an, compania Geainv SA, fosta Tehnofrig Imobiliare, a inițiat un nou PUZ pentru continuarea restructurării platformei Tehnofrig (realizat de SC Arhimar SRL). Acesta s-a concretizat în 2020 într-un plan de dezvoltare a unui ansamblu rezidențial, care se va desfășura pe 3,98 hectare în perimetrul deocamdată gol dintre str. Fabricii de Chibrituri nr. 5 -11, str. Maramureșului nr. 36 și nr. 48, precum și str. Jean Jaures f.n.

4) ARMĂTURA 

Înființată în 1884, întrprinderea producea armături de gaz, apă și abur, și apoi și sanitare. În 1991 s-a transformat în societate pe acţiuni, iar în 1996 a fost privatizată. Din anul 2004, principalul său acţionar din grupul mai multor investitori austrieci a devenit Herz Armaturen Austria. Producția de armături a continuat, dar s-a diminuat considerabil. În 2017, întreprinderea avea 180 de muncitori calificaţi, dar după închiderea turnătoriei de fontă au fost disponibilizați foarte mulți dintre ei, numărul angajaților reducându-se în 2018 la 53.  În paralel, datoriile firmei au ajuns să fie mai mari cu jumătate decât totalul activelor, astfel încât ea a ajuns în incapacitate de plată, fiind chemată în judecată de societatea Herz la Curtea Internațională de Arbitraj de la Viena.

În aprilie 2020, Consiliul de Administrație a decis încetarea în cât mai scurt timp posibil a activității de producție a societății pe str. Gării nr. 19. Transformarea SC Armătura într-un sit al unei dezvoltări imobiliare a fost și este îngreunată de caracterul poluat al terenului, chiar dacă acesta nu figurează ca sit contaminat în Inventarul Național al Siturilor Contaminate.

5) LIBERTATEA

Clădirea de pe str. Gării a fabricii de mobilă Libertatea a fost construită în 1951. Fabrica privatizată în 1994 de Sorin Dan a continuat să producă la un nivel foarte redus, iar în 2011 a fost cumpărată de Ion Sturdza. Acesta a investit în transformarea imobilului într-un parc industrial prin Fondul Fribourg Capital, afirmând: “Proiectul Liberty Technology Park a ajutat la crearea industriei tech atât de înfloritoare în Cluj-Napoca și a marcat, de asemenea, începutul gentrificării acestui cartier industrial.” În 2019, dezvoltatorul White Star Real Estate, “property și asset manager” prezent în regiunea Europei Centrale și de Est a cumpărat acest complex de birouri prin intermediul companiei de consultanță imobiliară Colliers International. În august 2020, SC Liberty Technology Park SRL avusese o Hotărâre de Consiliu Local pentru construirea unui ansamblu imobiliar din două corpuri, numit Liberty Residential. Autorizația de construire pentru două blocuri de câte 6 etaje de pe str. Gării nr. 26 din cele șase planificate a fost emisă în noiembrie 2021.

6) TDS Tehnica de Sudură

Imediat după clădirea Liberty Technology Park, pe colțul străzilor Gării, Oașului și Oașului Fundătură, în 2021 firma Hexagon District SRL a demolat clădirea fostei întreprinderi TDS Tehnica de Sudură. Conform PUZ Libertatea aici se pregătește un bloc cu 300 de apartamente, proiectat de firma de arhitectură Arhimar. Înainte de demolare, în clădire funcționa firma Cortizo, un concern spaniol producător de profile de aluminiu, prezent în România cu fabrici în Cluj, Timișoara și Bacău. Producția din Cluj s-a mutat într-un sediu din Apahida.

7) MUCART

Fabrica Mucart a fost atestată istoric din 1872 ca o fabrică de mucava. Fabrica de cartoane a funcționat pe un teren de 3,6 hectare, fiind delimitat de pârâul Nadăș la sud, strada Gladiolelor la est, strada Războieni la nord și de o parcelă cu fond construit în partea de vest. În 1991 s-a transformat în SC Mucart S.A., iar în 2002 a fost preluată de de omul de afaceri Ovidiu Turcu prin intermediul Dacia Service Cluj Feleac.

În 2006, proprietarul său a decis să adauge la obiectul de activitate a societăţii şi dezvoltarea imobiliară. Astfel, pe terenurile excedentare ale fabricii s-au construit 100 de apartamente, unele fiind închiriate angajaţilor, iar altele fiind scoase la vânzare. În 2008 fabrica și-a încetat activitatea. Proiectul de restructurare a platformei industriale Mucart de pe strada Războieni – strada Gladiolelor a intrat în dezbatere publică în 2020. Acesta prevedea ca în locul vechilor hale industriale să se construiască un ansamblu rezidențial cu blocuri de opt și trei etaje, precum și spații mixte, având deja la acea oră avizul Comisiei de Urbanism pentru acest plan, primind rapid și acordul Consiliului Local pentru un PUZ de restructurare și planurile de construcții pentru 1000 de apartamente în blocuri de 8 etaje.

Zona din perimetrul fostelor platforme industriale Armătura, Libertatea, TDS și Mucart este în continuă restructurare. În mai 2020, de exemplu, în cadrul Comisiei de Urbanism s-au (re)discutat propunerile Liberty Residential, precum și ale ansamblului de blocuri pe fostul Mucart.

8) IRIS

Fosta fabrică de porțelan a purtat numele cartierului în perimetrul căruia a fost construită, cartierul Iris. Acesta se întinde dincolo de platforma Mucart până la capătul estic al CUG, incluzând chiar și Parcul industrial Tetarom II (de 120000 mp) realizat în asociere între Consiliul Județean Cluj și compania americană EMERSON, fiind despărțit de restul orașului prin râul Someș (Someșul mic).

Construită în 1922, a fost prima fabrică de articole de ceramică fină pentru menaj din România. Imobilul este întins între străzile Oașului, Treborian Laurian, Iris și Jan Huss.În pofida faptului că înainte de 1990 producea obiecte faimoase din porțelan vândute bine și în străinătate, după ce nu a mai putut să plătească salariile angajaților, a intrat în reorganizare judiciară și pe urmă în faliment.

În 2003, activele fabricii de porţelan au fost cumpărate de către Geromed Mediaş, terenul de 6,1 ha fiind împărțit în mai multe parcele între acționarii firmei. În 2010, Geromed Mediaș a început să demoleze clădiri de pe incinta fostei fabrici . PUZ şi PUD pentru construirea Ansamblului rezidențial Iris cu funcţiuni mixte de pe strada Oaşului nr. 86-90 în incinta fostei fabrici de porţelan Iris a fost aprobat în 2009 de către administrația publică locală. În avizul de la urbanism se arăta că s-a făcut o derogare de la PUG prin refuncționalizare din zonă de activităţi productive în centru de cartier. În 2010 se implementa proiectul de transformare a clădirilor de pe Oaşului în apartamente şi cel pentru reconversia şi înălţarea clădirilor de pe strada Treboniu Laurean. Blocurile noi cu 6 etaje (un total de 150 de apartamente) s-au realizat în 2018 sub brandul North Plaza Apartments. În 2021 se demola ultima clădire din acest perimetru, beneficiarul demolării fiind compania de cumpărare și vânzare imobiliare MFM Construct SRL, firma fraților Moraru din Bistrița (proprietarii fabricii de sticlă Geromed Mediaș).

9) FABRICA DE CĂRĂMIDĂ 

La intersecția străzii Fabricii cu Bulevardul Muncii, fosta fabrică de cărămidă s-a întins pe 5,5 hectare. Istoric vorbind, a devenit renumită datorită momentului său negativ, de a-i fi fost folosit teritoriul pentru ghetoul înființat în martie 1944, unde au fost adunați evreii din oraș înainte să fie deportați în lagăre.

În octombrie 2018, SC Noroc Com SRL, deținută până recent de Novali Massimo, consul onorific al Italiei pentru judeţele Cluj, Bistriţa-Năsăud şi Mureş, a obținut autorizație pentru demolare. În decembrie 2018 firma de arhitectură Arhimar a prezentat primăriei două Planuri Urbanistice Zonale de Restructurare Urbană: unul pentru Bul Muncii 4-6 (pe locul fabricii de cărămidă); și un altul pentru zona de la intersecția Fabricii – Sobarilor (str. Fabricii 145/A). În același timp, firma de arhitectură Ektra Studio a prezentat un al treilea proiect de PUZ pentru zona de la intersecția străzii Byron cu Bul Muncii. Cele trei proiecte înglobau construcția a 3000 de apartamente în zonă. Clădirea fabricii de cărămidă a început să se demoleze în 2019.  În 2020, Arhimar a încercat de mai multe ori să facă primăria să accepte blocuri de 11 etaje ca parte a planului de restructurare în vederea “transformării caracterului industrial al sitului în zonă mixtă incluzând locuirea colectivă și dotări de interes public: birouri, comert, servicii, turism, învațământ și spații de loisir” Beneficiarul acestei dezvoltări este omul de afaceri Chimu Căpușan. Societatea Noroc prin care el opera această investiție la început, și-a concesionat ulterior acțiunile către Tellus Invest SRL, firmă administrată de soția lui, Anica Căpușan. Familia are multe proiecte imobiliare la activ în oraș, fiind cei care au dat tonul dezvoltării din Bună Ziua, fără spații verzi și dotări, și recent a făcut mai multe investiții și în București.

În proximitatea fostei fabrici de cărămizi, pe str. Fabricii nr. 145/A, între octombrie 2016 – iunie 2020, Tellus Invest împreună cu firma de constructii S.C. CHTRANSBETON CONSTRUCTII S.R.L. și SC CHIM & MAR CONSTRUCTII S.R.L., au dezvoltat ansamblul imobiliar Junior Residence. Același dezvoltator are planuri de construcție de ansamblu rezidențial și pe terenul fostei fabrici de cărămidă.

Există câteva fabrici în Zona industrială Nord a orașului, care nu au fost transformate în situri ale noii dezvoltări imobiliare.

1) Acesta este cazul fostei întreprinderi de medicamente TERAPIA de pe str. Fabricii 124 și Bul Muncii,  care – chiar dacă la cote mai reduse decât înainte de 1990 -, își continuă activitatea în domeniu ca firma SUN PHARMA.

 

2) Apoi, pe Bulevardul Muncii înspre ieșirea de Est din Cluj, mai sunt alte două fabrici funcționale în sectoarele lor vechi de producție: SINTEROM (Bul Muncii nr. 12) și NAPOMAR (Bul Muncii nr. 14)

3) Întreprinderile SUGT (str. Fabricii 125) și UNIREA 2 (Bd-ul Muncii nr. 10 – vizavi de care fostele cămine muncitorești ne reamintesc că ne aflăm într-o zonă industrială) au fost închise de mult, însă nici ele nu au fost folosite ca situri pentru noi dezvoltări imobiliare, ci spațiile lor vechi de producție au fost închiriate mai multor firme din diverse domenii. 

4) COMBINATUL DE UTILAJ GREU

Cunoscut drept CUG, plasat pe Bd-ul Muncii nr. 18, a fost înființat în 1970 cu secțiile sale specializate pe producție de echipamente energetice. Ele au fost apoi completate prin înființarea secțiilor producătoare de utilaj metalurgic și a utilităților aferente unei astfel de platforme industriale (în 1976) și în 1980 de secția de utilaj tehnologic complex, forja grea, forja ușoară, oțelăria electrică și turnătoria de oțel, laboratorul central de analize și testări mecanice și chimice, etc.

În 1991 CUG a fost divizat în opt societăți: Fortpress, Termorom,  UNIMET, TCM, Tehnomag, ERS și Fortur și PSA. În 1999 ultimele trei au fuzionat în SC Combinatul de Utilaj Greu SA. Combinatul a intrat în lichidare voluntară în primăvara anului 2004, pachetul majoritar de acțiuni fiind cumpărat de corporația ucraineană Uniunea Industrială a Donbasului. În 2006, ce a mai rămas din CUG a fost achiziţionat de către Max Aicher din Germania, o firmă din domeniu. Intenţiile firmei S & MG (reprezentanta Max Aicher) cu privire la combinat nu au fost niciodată clare. CUG a intrat în insolvență în 2008. Din cei 11.000 de salariaţi pe care combinatul îi avea în 1989, în 2015 mai figurau doar 24 de persoane angajate. În 2012, se discuta despre preularea unei suprafeţe de 8.600 mp de către grupul francez Lafarge, unul dintre primii trei jucători din piaţa cimentului, care plănuieşte realizarea unui terminal de ciment, cu acces la Bd-ul Muncii.

Unul din motivele care împiedică dezvoltarea imobiliară pe fosta platformă CUG este nefinalizarea lichidării din punct de vedere juridic, existând blocaje din cauza litigiilor de partaj. Între timp, în fostele hale de producţie ale CUG s-au instalat diverse depozite.

În martie 2021, Primăria Municipiului Cluj-Napoca a început o dezbatere publică despre un Masterplan pentru Bulevardul Muncii. Acesta este parte din planul de revitalizare a zonelor industriale, prin care administrația publică locală își propune planificarea dezvoltării zonei de Nord a orașului prin schimbarea regulilor de construire pe cele aproape 400 de hectare de la Metalul Roșu la CUG.

Tot în zona de nord a orașului Cluj, dar mult mai apropiat de centru, în jurul Piața 1 Mai au fost localizate alte câteva fabrici renumite, parțial funcționale și azi.

Spațiile sunt închiriate unor firme, ele nefiind transformate (încă) în situri ale unor dezvoltări imobiliare. Mai mult, ele mai figurează ca societăți cu activitate de producție, chiar dacă la un nivel mult mai redus decât înainte de 1990.

1) CARBOCHIM

Carbochim din Piața 1 Mai nr. 3 a fost înființată în 1949 și este în prezent cel mai mare producător de abrazive din țară, având și mai multe țări în care își livrează producția, veniturile fiind însă în scădere continuă. Ca efect al legii 85 din 1992, privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație, construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, chiriașii din căminul Carbochim au cerut conducerii societății să le vândă cele 80 de spații. În 2002 societatea care administra activele Carbochim a realizat vânzarea căminului Carbochim împotriva dorinței chiriașilor (la momentul respectiv, angajați ai uzinei) către altcineva, urmând un îndelungat proces în instanță.

În 2020 Iulian Dascălu prin Iulius Company, firma deținătoare a multiplelor mall-uri, a achiziționat majoritatea acțiunilor, intenția declarată fiind de a păstra fabrica și echipa care lucrează acolo, dar și de a crește portofoliul și profiturile posibile.

   2) UNIREA

La fel în Piața 1 Mai, la numărul 1-2 se afla întreprinderea Unirea, care a fost înființată în 1848, la început fiind câteva uzine metalurgice. În perioada sa de activitate se produceau utilaje pentru industria textilă. În 2007, în urma unei licitații, Compania „Ben&Ben” a cumpărat majoritatea acțiunilor. Municipalitatea este acționară, iar în 2019 cerea insolvența, datoriile societății fiind foarte mari.  În 2016 UNIREA SA vindea un teren de peste 10 mii mp către Banca Transilvania.

 3) CLUJANA

Fabrica Clujana din Piața 1 Mai 4-5 a avut de-a lungul timpului mai multe denumiri: Fabrica de Piele – „Fraţii Renner & Co” (aprox. 1911), Uzinele „Dermata”, Fabrica de Încălţăminte „Janos Herbak”, Fabrica de Piele şi Încălţăminte Cluj, S.C. Clujana S.A. Istoria recentă a fabricii este foarte intensă: 1999 – fabrica se închide în urma falimentului, din 2003 Consiliul Județean Cluj devine acționar majoritar, iar în 2004 se redeschide, cu 35 de angajaţi. În 2010, Compania Coratim urma să construiască pe una dintre fostele platforme o clădire de birouri. 

În 2018 Clujana solicită intrarea în faliment, atunci având în jur de 300 de angajați. Atunci mai multe clădiri din Piața 1 Mai au fost cumpărate de Consiliul Județean Cluj urmând ca acestea să fie folosite pentru birourile instituției. S-a anunțat relocarea Clujana în una din halele nou construite în Parcul Industrial Tetarom I de pe strada Tăietura Turcului nr. 47, dar nu s-a schimbat nimic până în prezent. În 2021 SDC Imobiliare propunea comisiei de Urbanism un plan de regenerare a unor foste terenuri ale fabricii Clujana, proiectul incluzând două blocuri de 10 etaje, creșă și infrastructură de circulație.

 II. FABRICI ÎN ZONE CENTRALE

Din anii 2000, după o perioadă de dezvoltare a mediului construit rezidențial în foste zone extravilane, dezvoltarea imobiliară s-a întors înspre părțile centrale ale orașului, exploatând în mod deosebit fostele fabrici din zonă. Ele ori și-au închis producția, ori au fost chiar demolate deja în anii 1990, ori au continuat să funcționeze la un potențial redus, căutând posibilități de relocare a producției în periferiile sau în afara orașului.

Regenerarea urbană a zonelor cu foste platforme industriale sau, altfel spus, transformarea lor prin Planuri Urbanistice Zonale din zone industriale în zone rezidențiale și/ sau cu caracter mixt (rezidențial, comercial, birouri) înseamnă o mină de aur pentru dezvoltatorii imobiliari: precum arată cele două hărți ce reprezintă prețurile medii de apartamente pe cartierele din Cluj (prezentate la începutul acestui document), în zona centrală acestea au fost în valoare de 874 euro/ mp (în timp ce prețul mediu pe oraș atunci era de 832 euro/mp), iar în 2020 valoarea lor de piață a crescut la 1749 euro/ mp (depășind cu aproape 300 euro prețul mediu din oraș la apartamente, care a fost în acel an 1477 euro/ mp).

Zona Abator – strada Someșului a fost intensiv documentată de către Mișcarea Căși sociale ACUM! începând cu 2018, cu un an mai târziu publicând rezultatele acelei cercetări în volumul Șantier în lucru pentru profit, publicat la Editura Fundației Desire. Informațiile de mai jos, mai precis cele de la punctele 1-4 sunt preluate din această carte, fiind completate acum cu câteva poze recente. În ceea ce privește informațiile de la punctele 5-6, ele au fost documentate printr-o cercetare a Fundației Desire derulate în 2017 despre gentrificarea zonei numită Între Ape, din apropierea cartierului Plopilor vechi și a fostei fabrici de bere de pe Calea Mănăștur. Alte informații au fost obținute de către autoare pe parcursul ultimilor cinci ani de cercetare în oraș.

1) FLACĂRA

Înființată în 1948 ca fabrică de confecții, dezvoltându-se pregnant de pe urma unor noi investiții între 1960-1990, Flacăra a fost privatizată în 1997, pachetul de acţiuni majoritar fiind cumpărat de societatea româno-germană Leotex Industries. Transformarea sa în nou sit al dezvoltării imobiliare datează dinainte de 2010. În 2009, SC IMO Invest SRL a obținut un Plan Urbanistic Zonal pentru centru de afaceri, sedii firme, dotări și locuințe pe str. Ploiești – Someșului prin HCL 53/2009. Conform acelui proiect, în 2009 LBBW Immobilien a obţinut autorizaţie de construire pentru un ansamblu cu funcțiuni mixte și clădiri care ajungeau la 20 de etaje, plan care nu s-a realizat, astfel încât spațiile au fost închiriate temporar către artiști locali. SC Taco Developments SRL a realizat un PUZ și PUD aprobat prin HCL 55/27.01.2009, și a primit autorizațiile de construcție nr. 1510/21.12.2015 și 1796/21.12.2017 pentru birourile firmei IT IQuest și grupului Bosch.  Între timp, în 2015 societatea austriacă Willy Hermann Wirkwarenerzeugung a cerut intrarea în insolvenţă a Fabricii Flacăra. 

Pe terenul fostei fabrici Flacăra care se întindea de pe str. Someșului înspre str. Constanța (Someșului nr. 14 și Constanța 30-34), în imediata vecinătate a blocului vechii fabrici numite “Speranța”, în 2018 era în plină construcție și clădirea dedicată Centrului de Cercetare Bosch, realizat de SC Robert Bosch SRL.

2) NAPOCHIM

Strămoșul vechi al Societății Comerciale  Napochim SA (firmă creată în 1990 prin privatizare) a fost Cooperativa de producție meșteșugărească Steaua Roșie înființată în 1949. În 1957 aceasta s-a rebotezat în Cooperativa de producţie meşteşugărească Chimica din Cluj. Cu doi ani mai târziu cooperativa a fost transformată în întreprindere, primind numele de Întreprinderea orăşenească Chimica Cluj, iar în 1971 numele de Întreprinderea de industrie locală Napochim Cluj. În 2015, SC Napochim SA s-a divizat în două companii: firma de mase plastice Napochim SA, și firma Napochim Imobiliare, având același proprietare majoritar. Cea dintâi a continuat producția de mase plastice la un nivel redus pe str. Someșului nr. 34-36, iar apoi și-a mutat atelierele la periferia orașului, pe str. Luncii, făcând uz de proprietățile de pe Someșului pentru un ansamblu cu funcții mixte (dar în primul rând rezidențial), numit Scala Center, beneficiarul noii construcții fiind Napochim Imobiliare. Autorizația sa de construcție din 2016 a beneficiat și ea în acel an de existența PUZ-ului din 2009 (amintit deja mai sus, la descrierea transformării fabricii Flacăra).

Alte dezvoltări imobiliare în perimetrul fabricilor Flacăra și Napochim

În aceeași perioadă, de după 2014, zona Someșului – Constanței a fost transformată și prin următoarele dezvoltări imobiliare:

• Solaris Park, ansamblu rezidențial și comercial pe str. Someșului 46 (în apropierea Scala Center) realizat de Solaris Real Estate Investments SRL din Cluj-Napoca, care mai are în acest moment 10 ansambluri rezidențiale în oraș, care, indiferent în ce stadiu al executării se află, se pare că sunt vândute în totalitate.

• City Casa (în apropierea clădirii de office a firmei Taco Developments, un proiect rezidențial realizat pe baza PUD, aprobat prin HCL 27/2015 pentru SC Beyfin Romania SRL

• Clădirile Europa Business Center (realizate de IMOINVEST și IMOFINANCE în 2016, pe baza unei autorizații de construire din 2012) și Central Business Plaza (proprietar familia Tișe), închiriate firmei de IT, NTT Data, al cărei CEO este dezvoltatorul din spatele EBS Real Estate Investments din Cluj.

• Platinia Elite Residence, având și funcții de birou pe lângă cea rezidențială. Un imobil construit la intersecția străzilor Constanța și Ploiești (str. Constanța nr. 12), realizat de dezvoltatorul Vasile Pușcaș, care a creat rețeaua ansamblurilor Platinia, numită de el drept comunitatea Platinia, incluzând: Platinia Shopping Center cu rezidențial (pe str. Moților, locația demolatei fabrici de bere Ursus); Platinia Lounge Residence, rezidențial și office (str. Dorobanților 33-37);

3) ABATOR 

Abatorul construit în anii 1870 ca parte din viziunea de atunci cu privire la nevoia de a avea de o astfel de locație în orice oraș în dezvoltare, și-a jucat acest rol mai bine de un secol. Zona în care a fost amplasat era la periferia de Nord-Est pe vremuri, a devenit însă parte din oraș în urma construcției blocurilor de pe Calea București și a cartierului Mărăști în anii 1970-1980. Iar azi se vinde ca teritoriu central al orașului, beneficiind și de atuul de a avea Parcul Feroviarilor în imediata apropiere (parcul fiind și el în regenerare în urma unui concurs internațional de soluții). 

La începutul anilor 1990, activitatea Abatorului s-a sistat, clădirea fiind demolată de noul proprietar Árpád Pászkány, care în 1995 a construit pe o mică parte a terenului o reprezentanță Opel Ecomax, parte din afacerile lui cu mașini derulate prin Ecomax General Investments.

Omul de afaceri, însă, avea și alte planuri aici încă din 1992-93: construirea unui centru comercial și de birouri, care nu a fost permis de oraș la acea vreme. Dar mai târziu, conform HCL 524/ 2008, Consiliul Local a dat undă verde, prin PUZ și PUD, pentru construirea Centrului de afaceri, comercial și rezidențial Riverfront, beneficiarii fiind SC DNP INVEST SRL și SC BAUCOM SRL, firme controlate de Pászkány. Proiectul a fost prevăzut pe un teren de 26.000 metri pătrați în locul reprezentanței Opel-Ecomax și ar fi trebuit să se întindă până la Parcul Feroviarilor.

În Piața Abator, respectiv pe strada adiacentă, după 2016 au început să construiască trei dezvoltatori: Maurer Imobiliare pe fostul teren al Abatorului, precum și EBS Real Estate Investment (str. Abator nr. 28-30 și str. Porumbeilor) și Marina Properties (str. Anton Pann nr. 36 și str. Parcul Feroviarilor). Urmărim aceste proiecte din 2018, astfel încât putem prezenta mai jos pozele realizate de noi în acel an. De atunci, desigur, construcțiile au avansat mult: Marina Properties și Ansamblul Beauciel au fost finalizate; iar Maurer Imobiliare a ridicat 10 etaje din totalul de 24 nivele planificate ale construcției Maurer Panoramic numite de dezvoltator drept ansamblul Vieții la înălțime.

4) FABRICA DE MEZELURI

Fabrica de Mezeluri de pe Str. Anton Pann nr. 12-16 pe vremuri a fost conectată la Abator din Piața Abator, încetându-și activitatea la începutul anilor 1990. Pozele de mai jos au fost realizate de noi prin proiectul de cercetare Șantier în lucru pentru profit în vara anului 2018. Ele surprind, deci, o fază incipientă a proiectului SDC Imobiliare, numit Anton Pann 10-16 întins pe 40000 mp în patru corpuri distincte. Casa de lângă este numerotată tot 10; acolo primăria are câteva spații proprii, pe care în 2014 promitea să le transforme în locuințe sociale, proiect care a fost abandonat probabil datorită acestei dezvoltări private.

5) FABRICA DE BERE URSUS

Fabrica de bere a Clujului, pe atunci un atelier familial de spirt și bere a fost înființată în 1878 într-unul din hinterland-urile orașului medieval. Aceste teritorii, șase la număr, din jurul Cetății Noi a Clujului s-au numit hoștate și aveau roluri de apărare, dar și de aprovizionare a populației cetății cu produse agricole. Cluj-Mănăștur/ Kolozs-Monostor fost anexat la oraș în 1895 după demolarea zidurilor din jurul vechii cetăți vechi, fiind transformată în locația cartierului Mănăștur construit între anii 1970-1980. La începutul secolului XX, fabrica a fost cumpărată de un braşovean pe nume Czell Friedrich, care a extins-o şi dezvoltat-o, în perioada interbelică aceasta începând să producă sub numele de Fabrica de bere Czell. În 1927 s-a înfiinţat firma URSUS Fabrica de Bere S.A., iar în 1948, Fabrica de Bere Ursus din Cluj şi secţia ei producătoare de malţ din Turda au fost naţionalizate și redenumite Fabrica de Bere “Înainte – Cluj”. 

În 1991 s-a elaborat planul de privatizare a fabricii, în prima fază ea devenind o societate comercială pe acţiuni, cu capital integral de stat. Primii cumpărători au fost Brau & Brunnen GmbH din Dortmund, în noiembrie 1996 pachetul de acţiuni fiind preluat de către South African Breweries LTD (SAB Miller), companie care în noiembrie 2010 a decis oprirea producţiei şi transferarea acesteia la Buzău, Braşov și Timişoara. Începând cu 2014, legat de Fabrica de Bere Ursus de pe terenul de circa 13000 mp pe Calea Mănăștur nr. 2 se făceau următoarele declarații foarte clare cu privire la transformarea sa în afacere imobiliară: 

“Considerăm că terenul fostei facilităţi de producţie industrială a berii trebuie să capete o nouă destinaţie, care să integreze şi să sprijine planurile de dezvoltare a oraşului. Terenul a fost vândut.” (Diana Klusch, corporate affairs director al Ursus Breweries, februarie 2014). “Am decis să finanţăm construcţia Ansamblului rezidenţial Platinia pentru că este cel mai mare proiect în derulare din Cluj-Napoca, oraș cu perspective excelente pe piața imobilară, lucru esențial pentru orice bancă.” (Selcuk Senkaya, director divizia Large Corporate, Libra Internet Bank, ianuarie 2016).

Recent, Primăria Municipiului Cluj-Napoca a decis să lanseze lucrările de investiții de interes local  Modernizare Calea Moților – Calea Mănăștur – Str. Uzinei Electrice – Str. Oțetului – Str. Mărginașă, ce vor consta în lărgirea Căii Mănăștur. Ca parte a acestui proiect, în martie 2021 primăria a anunțat că Societatea Florisal din Satu Mare, dezvoltatorul rețelei Platinia în Cluj (laolaltă cu compania de salubritate SC Drusal), împreună cu Libra Internet Bank SA (creditorul Platinia) vor primi ca despăgubire de la stat pentru expropriere suma de aproape 11 milioane RON.

6) ÎNTREPRINDEREA ROMÂNIA MUNCITOARE

Întreprinderea de mătase “România Muncitoare” a fost înfiinţată în anii 1960, odată cu apariţia Combinatului Textil Cluj, care mai cuprindea şi Fabrica de Tricotaje Someșul şi Flacăra. În 1990 ea a devenit Textila Romat SA în urma Hotărârii Guvernamentale nr. 15, iar în 1992 și-a încetat activitatea. În 1999, Fondul Proprietății de Stat a scos la vânzare 40% din acțiunile societății. În 2007, Textila Romat S.A. a decis demolarea parțială și adăugarea de noi corpuri de clădiri, dar și refuncționalizarea clădirii fostei fabrici de pe str. Salcâmului nr. 37, anunțând realizarea Ansamblului Rezidențial Sala Sporturilor, unde atunci cele 154 de apartamente au fost vândute cu 1500-1600 euro pe mp. Proiectantul noului imobil a fost SC Arhimar SRL, o firmă de arhitectură înființată în 1998 în Cluj. 

7) PRODVINALCO

Pe strada Traian 23 și strada Traian 36 sunt două investiții imobiliare ale Companiei Prodvinalco, ea fiind proprietara clădirilor aflate acolo. Fabrica fondată în 1932 pentru a a asigura desfacerea spirtului și derivatelor de spirt, devenită în 1948 ”Fabrica de Spirt Clujeanul” a fost de la începuturi marcată și controlată de stat. Începând cu 1964, redenumită în Vinalcool Cluj a funcționat bine, producând și distribuind băuturi alcoolice în România. În 1972 fabrica a început să-și mute producția în Baciu. 

După legea 58/1991 a început privatizarea, statul român transmițând 30% din capitalul social al Prodvinalco către Fondul Proprietății de Private Banat Crișana, care a efectuat transferul către persoane fizice private. Începând cu 2014 fabrica devenită companie intră pe piața imobiliară din Cluj prin Prodvinalco Imobiliare, valorificând terenul de pe str. Traian 36 unde anterior fusese sediul fabricii, iar mai târziu și terenul din Traian 23 unde anterior fusese secția de transporturi a fabricii.

8) NAPOLACT

Fabrica Napolact s-a dezvoltat din atelierele Vlad, începând cu 1905. În 1948 fabrica semnificativ mai mare a fost naționalizată și avea numele Întreprinderea de Industrializarea Laptelui Cluj . În anul 1990 ea a fost înregistrată în regimul comerțului ca SC Napolact SA, iar în 2002 Asociația Salariaților creată pe baza legii 77/1994 deținea încă 39.4% din capitalul său social. Iar în 2004 concernul olandez Friesland Foods din Olanda a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni de la Asociația Salariaților, în 2008 cele două fuzionând. Producția s-a desfășurat în mai multe locații, inclusiv pe Calea Baciului nr. 2-4 în Cluj-Napoca și la Țaga, cu diverse fluctuații pe parcurs. 

Fabrica a avut sediul pe B-dul 21 Decembrie 1989, care a fost vândut în 2006 fondului de investiții Morava. Acolo se aflau: clădirea administrativă, centrala termică, ateliere și magazii, depozitul de materiale, acum se află o clădire nouă cu funcțiuni mixte – birouri și supermarketul Lidl și un bloc de locuit cu 11 etaje, primele trei etaje fiind ocupate de birouri, numit Avella Residence și construit de Hexagon City.

9) SOMEȘUL

Fabrica de Tricotaje Someșul, înființată în 1961 pe Bd-ul 21 Decembrie 1989 își are originile în Fabrica de Ciorapi Laszlo și Turk, înființată la rândul său în anul 1930, funcțională pe vremuri pe actuala str. Scorțarilor.

Între 1860-1961, în clădirea Fabricii Someșului de pe actualul Bulevard 21 Decembrie (în trecut strada fiind numită, în diverse perioade istorice, Bel-Magyar utca, Kossuth Lajos utca, apoi Calea Victoriei, strada Foch, și apoi str. Lenin), a funcționat Fabrica de Tutun.

Pe la mijlocul anilor 1960, în Cluj s-a înființat Combinatul Textil Cluj, cu trei mari fabrici componente: Fabrica de Tricotaje Someșul, Flacăra și România Muncitoare. În anii 1970, fabrica Someșul a construit Ștrandul Record, cu intrare de pe str. Onisifor Ghibu, el fiind un centru de agrement deschis orașului.

Fabrica, transformată deja în societate comercială, a fost privatizată în 1995. După demolarea clădirii de pe Bd-ul 21 Decembrie 1989 între 2007-2008, producția Tricotaje SA s-a mutat în chirie într-o fostă clădire a vechiului CUG de pe Bd-ul Muncii nr. 18.

Pe fosta locație a clădirii fabricii Someșul, pe un perimetru de 54000 mp s-a construit clădirea de birouri The Office. Dezvoltatorii proiectului din 2017 au fost NEPI Rockcastle și Ovidiu Sandor. În 2019, Grupul Dedeman, prin proprietarii Adrian și Dragoș Pavăl, a cumpărat acest cel mai mare complex de birouri din Cluj-Napoca la o valoare estimată la 130 de milioane de euro. Tranzacția a fost inclusă în topul celor mai mari vânzări din România din 2019.

În 1990, în urma divizării fostei fabrici de tricotaje Someșul, prin hotărâri guvernamentale s-a înființat nu doar SC Tricotaje Someșul, ci și SC ARGOS. Aceasta era secția de lenjerie intimă a vechii fabrici. ARGOS, împreună cu Trisom Record, societate desprinsă și ea din Tricotaje Someşul, au devenit proprietarii Ștrandului Record. În 2019, în complexul Record Park (proprietar Argo Development) rețeaua de fitness World Class a inaugurat o nouă piscină și sală de fitness.

SC ARGOS de pe str. Onisifor Ghibu nr. 20-24 a fost cumpărată în 2006 de proprietarul Gabriel Cârlig al firmei Jolidon (înființată la rândul său ca SRL în 1993). Acesta a mai achiziționat și SC Leotex Industries Leordean SA (înființată în 1994 prin privatizarea Fabricii Flacăra). În 2016 producția SC ARGOS s-a mutat într-o altă locație. În 2017, firma de arhitectură Planwerk a prezentat în fața Comisiei de Urbanism planul de restructurare urbană de pe locația fostului ARGOS, respectiv Someșul, în vederea realizării unui ansamblu imobiliar cu funcțiuni mixte de către compania de dezvoltare imobiliară belgiană Speedwell.

10) FELEACUL

Precursorul istoric al Fabricii Feleacul a fost compania de produse zaharoase “Berko” înființată în 1918, schimbându-și 1948 numele în “Linda” în 1948, iar apoi, după naționalizare, în Întreprinderea de Stat de Produse Zaharoase Feleacul. Prin reorganizarea Industriei Locale Cluj, în 1977 IPZ Feleacul a preluat “Spicul”, funcționând pe actuala str. Barbusse. (https://feleacul.ro/istorie). În 1990 vechea întreprindere s-a re-organizat ca societate pe acţiuni, sub denumirea SC Feleacul SA, trecând în 1998 printr-o privatizare nereuşită.

În 2002 Octavian Buzoianu a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni (el având diverse funcții până în 2014 și la Fabrica de Bere Ursus, inclusiv cea de vicepreședinte), și după câțiva ani de continuă funcționare, în 2007 a decis mutarea sediului societăţii în Jucu, iar apoi în Sibiu, lansând deja planurile de dezvoltări imobiliare ale Felinvest SA pe amplasamentul de pe str. Barbusse 44-46. Înainte de acest demers, în 2004 noii proprietari ai întreprinderii Feleacul au construit pe teritoriul vechii clădiri de birouri din zona Pieței Cipariu Hotelul Opera Plaza. În 2021, Universitatea Babeș-Bolyai a achiziționat această clădire pentru a o folosi ca sediu al Facultății de Drept, acest proiect fiind inițiat de rectorul Daniel David.

În ceea ce privește zona fostelor hale de producție ale Feleacul, acolo s-a demarat construirea Cluj Business Campus (CEO Vlad Buzoianu) în 2013, iar în 2018 se promova la vânzare complexul rezidențial CBC Apartamente, parte integrantă a campusului de business CBC. Cele 3 clădiri de birouri pe o suprafață de 30000 mp și blocurile cu 180 de apartamente și spații pentru petrecerea timpului liber au fost finalizate în totalitate în 2020.

Până acum, excepție (parțială) la trendul de mai sus amintit, de transformare a fabricilor din centrul orașului în noi dezvoltări imobiliare, sunt următoarele:

1) FARMEC

Fabrica de cosmetice Farmec de pe str. Henri Barbusse nr. 16 începe activitatea în 1943, funcționează și în prezent, fiind producătoare a unei game variate de produse de curățat și îngrijire. În 1995 fabrica a fost privatizată. În 1997 a fost inaugurată platforma din Dezmir.

2) FABRICA DE PENSULE

Fabrica de Pensule de pe str. Henri Barbusse nr. 16 din 2009 până în 2019 a găzduit ateliere ale artiștilor, spații de expoziție și de spectacole, fiind administrat de organizația neguvernamentală Fabrica de Pensule.

Fabrica de Pensule este un exemplu de sit industrial, ai cărui proprietari au oprit producția în 2005 și și-au propus să transforme clădirea în spații rezidențiale. Când în 2008-2009 a lovit criza financiară globală, planurile s-au schimbat și locul a fost dat spre închiriere. Zece ani mai târziu situația s-a schimbat, iar prețurile crescute pentru imobiliare au făcut ca Fabrica de Pensule să-și retragă activitatea culturală din fosta fabrică, spațiile acum renovate fiind date în chirie diverselor birouri.

 3) CESAROM/SANEX

Sanex, în 1962 fondată ca Cesarom este prima fabică de plăci ceramice și obiecte sanitare din România, iar acum printre puținele fabrici care își continuă activitatea originală – producția de obiecte din ceramică. În 1990 SANEX devine societate pe acțiuni. Fabrica a fost preluată de grupul austriac Lasselsberg în 2004. În 2015 se finalizează un proiect cofinanțat prin Fonduri Norvegiene prin care se achiziționează și montează un atomizor performant. Deși semnificativ redusă aceasta continuă să producă local articole din faianță pentru mai multe țări din regiune.