Evenimentul a fost organizat în 23-24 martie 2023, în cadrul colaborativ a două granturi de cercetare: Muncă precară și locuire periferică, contract 22 din 01/11/2020 (RO-NO-2019-0496) și Formarea claselor sociale și reurbanizare prin dezvoltare imobiliară într-o periferie estică a capitalismului global (PCE 65 din 08/02/2021). Co-organizatorii instituționali ai conferinței au fost: Facultatea de Sociologie și Asistență Socială și Facultatea de Studii Europene din cadrul Universității Babeș-Bolyai.
Conferința a inclus trei prelegeri și 18 paneluri (A-R) tematice. Echipa proiectului REDURB a realizat una dintre aceste prelegeri, și patru prezentări la Panelul O Dezvoltarea imobiliară capitalistă pe fostele platforme industriale socialiste.
Prelegere
Enikő Vincze: Dezvoltare inegală în România: condiție și produs al acumulării de capital
Prezentarea se bazează pe teoriile dezvoltării inegale și periferializării multiscalare, dar și pe cercetările mele empirice realizate în România în ultimii 10 ani despre rolul locuirii în economia politică, dezvoltarea imobiliară ca sursa acumulării de capital, și dezvoltare teritorială. Voi vorbi despre dezvoltarea inegală ca o condiție a acumulării de capital din perspectiva transformărilor prin care România a trecut în ultimele decenii, și care i-au alocat un rol în expansiunea teritorială a capitalului ca soluție la crizele create de capitalism. Restructurarea economică prin privatizare și dezindustrializare; refacerea dependenței economice de fluxurile de capital străin; precarizarea și pauperizarea forței de muncă; exploatarea resurselor naturale pentru export în condițiile; privatizarea băncilor și crearea unui sistem financiar pentru profit, susținător al economiei dependente de credit/ îndatorare; deschiderea de locații în România pentru serviciile externalizate (prin outsourcing) ale unor companii multinaționale, mai ales în domeniul tehnologiei informației sunt printre transformările la care voi face referire. Apoi discut despre dezvoltarea inegală ca produs al acumulării de capital, despre cum se orientează capitalul către teritorii și sectoare economice promițătoare de profituri sigure, mari și rapide (de exemple spre locuire și dezvoltare imobiliară) în țările semi-periferice ale capitalismului global financializat, și cum, astfel, creșterea economică se acumulează în anumite teritorii în timp ce altele suferă de dezinvestire. Acest fapt a devenit inevitabil și în România, și pentru că politica de stat a schimbat rolul statului în economie, renunțând la planificarea economică și teritorială în contextul anti-comunismului generalizat. Convingerea mea este, că o analiză critică a transformărilor capitaliste în România trebuie să se canalizeze într-o critică a capitalismului, pentru că România nu este o țară a capitalismului eșuat, ea mai degrabă ilustrează eșecul capitalismului. Susțin, că analizele noastre trebuie să fundamenteze o viziune despre alternativa socialistă la capitalism, încercând să răspund la întrebarea, dacă și cum se pot pune noile contradicții ale capitalismului post-neoliberal de stat militarizat, în slujba realizării socialismului democratic.
Panel O. Dezvoltarea imobiliară capitalistă pe fostele platforme industriale socialiste (moderatoare Enikő Vincze)
O1. Ioana Florea și Mihail Dumitriu: Retrocedări, transformări funciare și dezvoltări imobiliare la margini de orașe mari după 1990
După 1989, schimbarea regimului proprietății a dus treptat la o fragmentare intensivă a terenurilor, care ulterior a pus premisele unei dezvoltări și urbanizări specifice. În același timp, prin descentralizare administrativă, aspecte cheie ale planificării au fost aduse de la nivel central la nivel local și, în plus, au fost delegate unor entități private, reducând rolul administrației publice locale în procesul planificării. Vom ilustra transformările spațiale periurbane ale capitalismului târziu prin cazul Bragadiru, unul dintre orașele nou formate la periferia Bucureștiului, și prin cazul Miroslavei și Copou, aflate în suburbiile Iașiului (al doilea oraș ca populație din România, într-o creștere rapidă). Arătăm utilitatea folosirii într-o astfel de analiză a hărților de cadastru, care relevă structura proprietăților, a imaginilor satelitare, dar și a copiilor de cărți funciare, a datelor despre autorizațiile de construcție și a informațiilor din Monitorul Oficial. Cu o astfel de metodologie, putem evidenția impactul teritorial/ spațial al celor mai importante transformări legate de procesele de urbanizare din ultimele decenii: retrocedările și privatizarea din anii 1990 care au deschis calea pentru remodelarea zonelor periurbane; faptul că localitățile periurbane care s-au aflat în apropierea unui centru regional au avut o transformare distinctă, condusă în principal de interesul speculativ care s-a intensificat în pragul boom-ului imobiliar de la începutul anilor 2000, precum și în ultimii ani. Ceea ce a început ca proces de suburbanizare, a devenit, de multe ori, o urbanizare intensivă, într-un context al unei administrații publice (slăbite) cu idei politico-economice neoliberale. Prezentarea va arăta cum geografia proprietății funciare din Bragadiru, Miroslava și Copou, precum și interesele financiare ale investitorilor, au influențat morfologia spațială locală. Fragmentarea terenurilor și descentralizarea, combinate cu un tip de urbanism neoliberal, au dus la un dezechilibru teritorial: o dezvoltare excesivă și necontrolată, pe de-o parte, subdezvoltare și dezinvestire, pe de alta. Subliniem că aceste rezultate, relevante și pentru alte geografii, nu sunt simple evoluții tehnice, ci alegeri politice influențate de capital.
O2. Ioana Vlad: Constrângeri structurale și narațiuni locale cu privire la reconversia spațiilor industriale din Craiova
Restructurarea economică prin privatizarea industriei, demarată la începutul anilor 1990, este un factor fundamental în înțelegerea transformărilor urbane post-socialiste, care au presupus reconfigurarea spațială a orașului prin reconversia progresivă a fostelor spații de producție privatizate în proiecte de dezvoltare imobiliară. Însă acesta este un proces în care autoritățile locale au avut o marjă limitată de control, pe fondul unui cumul de politici naționale care au dus la redimensionarea sau lichidarea fostelor întreprinderi de stat și la creșterea șomajului. În acest context, autoritățile locale s-au orientat către diverse strategii de creștere a atractivității propriilor orașe, pentru atragerea de resurse (Harvey 1989). Reconversia spațiilor industriale a fost naturalizată prin discursul obsolescenței (uzurii) funcționale și economice a respectivei infrastructuri (Weber 2002), determinate de schimbări tehnologice și de extinderea organică a orașului. Astfel dezvoltarea imobiliară a fost reprezentată ca o formă de progres, prin regenerare urbană. În același timp, autoritatea publică locală a preluat costurile creării de zone industriale suplimentare la marginea sau în exteriorul orașului și atragerii de investitori pentru contracararea șomajului și a dezindustrializării. Ilustrez aceste procese prin reconstituirea transformării în proiecte de dezvoltare imobiliară a câtorva întreprinderi emblematice din Craiova, precum și printr-o analiză a reprezentării acestor transformări de către o diversitate de actori locali (arhitecți, reprezentanți ai mediului de afaceri, ai autorităților publice locale), bazată pe interviuri, dar și pe declarații publice și dezbateri din cadrul ședințelor de consiliu local.
O3. George Iulian Zamfir: Există o relație între cronologia deindustrializării și nivelul dezvoltării imobiliare din orașele medii? Comparație între Târgu Jiu și Baia Mare
Dezvoltarea teritorială inegală, denumită policentrică în strategiile Ministerului Dezvoltării, avantajează acumularea de capital în marile orașe. Pe măsură ce acestea au devenit scena marilor proiecte de investiții, ansamblurile imobiliare au devenit forma prioritară de depozitare a capitalului surplus. Fostele platforme industriale sunt ținte precise ale investițiilor imobiliare. În cazul orașelor medii nu avem însă disponibile imagini ale acestor doi factori. Această prezentare furnizează câteva elemente pentru o comparație între Baia Mare și Târgu Jiu. Un caracter comun al celor două orașe este istoricul minier. În timp ce extracția și prelucrarea de metale neferoase în Baia Mare a fost sistată complet, Târgu Jiu rămâne centrul de comandă al extracției de cărbuni prin Complexul Energetic Oltenia. În ambele orașe sunt dezvoltate proiecte imobiliare rezidențiale și comerciale, însă cu mici excepții, platformele industriale nu sunt integrate în acest ciclu. În timp ce marea parte a teritoriilor urbane industrializate din Baia Mare este inutilizabilă, inclusiv în sensul conversiei funcționale, din cauza gradului ridicat al poluării solului, cele din Târgu Jiu nu întâmpină aceleași probleme. Însă, supraviețuirea CEO a determinat prelungirea activității unor unități industriale complementare industriei miniere în Târgu Jiu, ceea ce a condus la o dezindustrializare comparativ mai târzie. Prezentarea aduce câteva exemple de foste unități industriale descrise cronologic, după care discută evoluția comparativă a unor indicatori socio-economici privind veniturile și realizarea de locuințe.
O4. Sorin Gog: De la orașul de foc la orașul butic: investiții de capital trans-național în fostele platforme industriale siderurgice
Această prezentare se focalizează pe dezvoltarea capitalistă a zonelor industriale dezafectate din România și analizează strategiile de dezvoltare si regenerare urbană elaborate de autoritățile locale din orașul Resita în vederea atragerii de investitori. Acest oraș a jucat un rol important în industrializarea Banatului și Transilvaniei în perioada Austro-Ungară și mai apoi în România, în mod special odata cu amplul proces de modernizare industrială socialistă. Privatizarea industriei siderugice din anii 90 si reformele neo-liberale au generat un amplu process de dez-industrializare și declin demografic. Cercetarea pe care se bazează această prezentare analizează contextul mai larg de dezvoltare economică regională precum și al strategiilor pe care orașele periferice le articulează în raport cu orașele magnet și polii de creștere economica. Dezvoltarea teritorială inegală și absența unor finanțări publice substanțiale care să susțină dezvoltarea acestor periferii regionale fac ca investițiile de capital trans-național să devină extrem de dezirabile pentru administrațiile locale. Zonele industriale dezafectate creează dificultăți urbanistice majore și marchează viziual și politic un declin al orașului. Însă ele constituie în același timp oportunități de investiție pentru marile fonduri de capital imobiliar care caută să regenereze orașul și să amplifice o creștere economică în vederea creării unei clase de potențiali consumatori. Această prezentare problematizează modul în care politicile de dezvoltare ale orașului vizează preponderent înlocuirea unui oraș muncitoresc cu o viziune menită să consolideze o clasă de mijloc. În acest context cercetarea interoghează relațiile public-privat și încearcă să determine condițiile structurale care facilitează capitalului trans-național investiții massive, generatoare de potențial profit, în cadrul unor orașe periferice.