Articolul a fost publicat pe 23 octombrie 2023 ;i este accesibil în totalitate pe platforma Critic Atac.
Plasându-ne în cadrele teoretice mai sus discutate, în acest articol propunem înțelegerea orașelor din România ca locații ale urbanizării planetare a capitalului, și ilustrăm acest fenomen prin dezvoltarea imobiliară care are loc în orașe din țara noastră și le creionează noua față în procesul re-urbanizării lor. Fundamentele analizei de față au rezultat din proiectul de cercetare REDURB, care abordează dezvoltarea imobiliară ca un produs al descompunerii economiei socialismului de stat și al creării economiei de piață prin intervenții ale statului, precum și ca un factor constitutiv al capitalismului – datorită faptului că ea funcționează ca un domeniu al acumulării de capital.
După o scurtă trecere în revistă a contextului istoric al urbanizării în România, așa cum a fost ea încorporată în economia politică a timpurilor, secțiunile articolului discută trei cazuri (Bârlad, Brașov și Târgu Jiu) dintre cele opt orașe studiate prin REDURB. Prin aceste exemple ilustrăm trăsăturile specifice ale modului în care orașele devin, prin dezvoltarea imobiliară (realizată pe foste platforme industriale), noduri importante pentru fluxurile capitalului imobiliar care, pe de o parte, este beneficiarul, pe de altă parte este motorul re-urbanizării.
Cazul municipiului Brașov ilustrează o paradigmă a re-urbanizării care se întâmplă prin dezvoltare imobiliară, o afacere în continuă expansiune prin fluxurile capitalului global și românesc, jucând și rolul de a eradica trecutul industrial al orașului, atât spațial, cât și simbolic, în timp ce ea se folosește de fostul patrimoniu industrial ca o sursă pentru profit. Municipiul Bârlad este un caz în care detașarea de modelul de dezvoltare socialist bazat pe industrie se face prin dezindustrializare, aici, însă, dezvoltarea imobiliară nu este atât de atotcuprinzătoare și profitabilă ca în Brașov, dar joacă un rol important în crearea unei alianțe de clasă în jurul noilor dorințe consumeriste. În acest context, municipiul Târgu Jiu se re-urbanizează printr-un model de excepție, dominat de CEO în proprietate de stat care continuă să funcționeze ca un sector energetic strategic, iar perimetrul orașului (datorită urbanizării socialiste nefinalizate) oferă terenuri pentru noile construcții private, astfel încât acestea nu au nevoie de spațiile fostelor fabrici, în timp ce primăria construiește locuințe publice noi (ANL și sociale) pe terenurile municipalității.
Din cele descrise în acest articol reiese faptul că re-urbanizarea, așa cum se desfășoară ea în România capitalistă, sub impactul dezvoltării imobiliare pentru profit, este problematică. Pe această bază, întrebarea pe care ne-o punem, răspunzând la provocarea făcută de Critic Atac pentru setul de articole despre orașele de azi ale României, este ce ar trebui făcut ca re-urbanizarea să servească interesele publice, și nu cele ale sectorului privat. Deocamdată asta pare, însă, o întrebare fără sens, pentru că, după deceniile în care statul s-a restructurat, doar sectorul privat pare capabil să producă locuințe, infrastructură urbană, bunuri de consum, și să ofere servicii de toate felurile. Dar măsurile luate de stat ca răspuns la crizele create de pandemie, creșterea prețului la energie și inflație demonstrează că statul continuă să fie puternic (cum a fost și până acum, pentru că a creat cadrele legale pentru privatizare, comodificare, financializare). Intervenția pe piață a statului azi este explicit dorită, doar că nu în direcția investițiilor publice în bunuri și servicii publice, care să le facă accesibile tuturor, ci în direcția susținerii investițiilor private care asigură profitabilitatea capitalului și contribuie la perpetuarea și adâncirea inegalităților urbane. Se mai poate întoarce această tendință?
Politica urbană națională a României, o strategie pentru perioada 2022-2035, elaborată pe baza analizelor și propunerilor făcute de Banca Mondială și cu scopul de a ne alinia la agenda urbană europeană, nu vorbește în nici unul din capitolele sale (sustenabilitate spațială, economie, mediu, social, sau bună guvernare) despre provocări și intervenții privind criza urbană și inaccesibilitatea financiară a orașelor re-urbanizate (subordonate dezvoltării imobiliare pentru profit), inclusiv a mediului lor construit și noului fond de locuințe. Decidenții politici sunt concentrați pe cum să asigure în continuare condiții de investiții fără risc pentru capital, iar cel din urmă, inclusiv cel imobiliar, se adaptează rapid la mimarea respectării cerințelor legate de înverzirea economiei și orașelor, dar, și mai rău, se grăbește să deservească militarizarea și economia de război. La o recentă întrunire a CEE Property Forum organizată în Viena, Victor Constantinescu, Managing Partner, România și Co-Head of Real Estate, Kinstellar a declarat în acest sens: „Vedem oportunități în cheltuielile militare și de apărare care creează oportunități pentru producția locală.”