Cazul Bragadiru, deși atipic în cadrul proiectului REDURB, arată un model de transformare imobiliară specific unora dintre localitățile din jurul Bucureștiului, și, probabil, din jurul orașelor poli de dezvoltare regională. Astfel că a apărut necesitatea de a înțelege dinamica/evoluția imobiliară a cazului de studiu în contextul rețelei de localități, a mobilității teritoriale, a migrației populației, a contextului administrativ și legislativ și al planificării strategice urbane și teritoriale.
Bragadiru nu a avut o dezvoltare industrială la amploarea altor orașe studiate (fabricile de spirt, de margarină, de nutrețuri combinate sau fabricile dezvoltate după 1989 au fost de dimensiuni relativ mici, iar forța de muncă s-a îndreptat către servicii), dar a avut o rezervă importantă de teren agricol – 1745 ha, reprezentând 70% din suprafața localității în anul 2005-2006, atunci când comuna a fost transformată în oraș.
Încercăm să determinăm cum a fost planificarea strategică urbană folosită în evoluția spațial-funcțională a orașului/ care sunt mecanismele care au produs transformarea
ce rol a jucat desființarea CAPurilor și retrocedarea terenurilor acestora în economia locală și regională/ cum putem compara fragmentarea terenurilor cu procese de dezindustrializare
și cum sunt abordate în documentele de planificare strategică transformările imobiliare.